pantograf
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. pantographe)
Etimologie: (fr. pantographe)
1. instrument cu care se reproduce direct (la scară) un desen, un plan, o hartă etc.
2. dispozitiv pentru măsurarea conturului secțiunii transversale a unei excavații, galerii, a unui tunel etc.
3. priză de curent pentru vehicule cu tracțiune electrică, prin care se face legătura cu firul aerian.