Dictionar

impardonabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impardonnable)

1. care nu poate fi iertat; care nu poate fi scuzat; de neiertat.
2. (antonime) pardonabil, scuzabil.
 

justificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. justifiable)

1. care poate fi justificat, scuzat, explicat.
2. (anton.) nejustificabil.
 

pardon

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. pardon, germ. Pardon)

1. interj. (ca formulă de politețe) iertați-mă! scuzați!
2. ba nu, nu este așa.
3. s. n. iertare, scuză.
4. (fam.) șezut, dos.
 

scuzabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. scusabile, fr. excusable)

1. care poate, merită a fi scuzat.
 

nescuzabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + scuzabil)

1. care nu poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea.
2. (înv.) inexcuzabil, (înv.) neescuzabil, (înv.) neexcuzabil.
3. (anton.) scuzabil.