Dictionar

senescent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT senescens
2. FR vieillissant
3. EN senescent; aging
4. DE alternd; altwerdend
5. RU стaреющий; созревaющий
6. HU öregedő, szürkülő
 

senescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sénescent)

1. (despre țesuturi, organism) în stare de senescență.
 

senescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sénescence)

1. îmbătrânire a țesuturilor, a organismului.
 

geriopsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. geriopsychosis)

1. psihoză cu debut în perioada senescenței.
 

GERO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (grec. geron „bătrân”)

1. „bătrân, bătrânețe, senilitate, senescență”.
 

presenescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. présénescence)

1. perioadă care precedă senescența.
 

senescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sénescent)

1. (despre țesuturi, organism) în stare de senescență.
 

senescent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT senescens
2. FR vieillissant
3. EN senescent; aging
4. DE alternd; altwerdend
5. RU стaреющий; созревaющий
6. HU öregedő, szürkülő
 

PRESBIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. presbys „om în vârstă, bătrân”)

1. „bătrân, senil, senescent”.