Dictionar

stafilococic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. staphylococique)

1. cu stafilococi, provocat de stafilococi.
 

stafilococie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. staphylococcie)

1. denumire generică pentru infecțiile cu stafilococi.
 

eritromicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érythromycine)

1. antibiotic puternic, activ mai ales în infecțiile stafilococice severe.
 

piodermită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyodermite)

1. denumire dată unor inflamații purulente ale pielii, provocate de streptococi și stafilococi.
 

stafilococic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. staphylococique)

1. cu stafilococi, provocat de stafilococi.
 

stafilococie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. staphylococcie)

1. denumire generică pentru infecțiile cu stafilococi.
 

stafilodermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. staphylodermie)

1. afecțiune a pielii și a mucoaselor produsă de stafilococi.
 

sicozis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sycose, ngr. συκώσις)

1. (med.) inflamație profundă a foliculilor părului de pe față, provocată de stafilococi sau de ciuperci parazite; foliculită profundă.
2. (var.) (înv.) sicoză.