Dictionar

treptelnic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (treaptă + -elnic)

1. care se manifestă din ce în ce mai pronunțat, mai evident; treptat.
 

treptelnicește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (treptelnic + -ește)

1. încetul cu încetul, în etape; treptat, (înv.) treptiș.
 

treptat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (treaptă + -at)

1. din treaptă în treaptă.
2. care se realizează încetul cu încetul, la intervale de timp, în etape, succesiv; gradat, progresiv.
3. (prin ext.) care se manifestă din ce în ce mai pronunțat, mai evident; (înv.) treptelnic.
 

treptare

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (trepta)

1. dispunere în trepte.
2. (figurat) avansare într-o ierarhie; gradație, mărire, (înv.) treptelnicire.
3. (figurat) împărțire în clase sociale; ierarhizare.