sumativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (germ. summativ, engl. summative)
Etimologie: (germ. summativ, engl. summative)
1. referitor la sumație; care se referă la sumă sau la posibilitatea de a însuma.
2. care rezultă din sau care se bazează pe însumări, totalizări de date, de concepții etc.
3. evaluare ~ă = evaluare, verificare care se concentrează pe cunoștințele și abilitățile dobândite la sfârșitul formării.