Dictionar

antitrombină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antithrombine)

1. (med.) substanță din sânge capabilă să inactiveze trombina.
2. (med.) inhibitor fiziologic major al coagulării; anticoagulant natural sintetizat în ficat, care ajută la prevenirea formării inadecvate a cheagurilor de sânge.
 

calcina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. calciner, lat. calcinare)

1. a încălzi o substanță la temperaturi înalte, în scopul transformării ei în altă substanță.
2. a arde, a carboniza.
 

calmare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (calma)

1. acțiunea de a (se) calma.
2. oprire a fierberii oțelului topit la turnarea în lingotiere sau în forme prin împiedicarea formării bulelor de oxid de carbon.
 

cardiopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardiopathie)

1. (med.) denumire generică a afecțiunilor cardiace.
2. (med.) ~ congenitală = boală cardiacă caracterizată prin malformații ale inimii care apar în timpul formării acesteia, în timpul vieții intrauterine (nu este neapărat ereditară și poate corespunde unui accident izolat care nu va recidiva).
 

condiționare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (condiţiona)

1. acțiunea de a condiționa.
2. stabilire a unui raport de dependență.
3. (tehn.) operație prin care se modifică proprietățile fizico-mecanice ale unor materiale.
4. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formării unor reflexe condiționate.
 

cristalogenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cristallogénie)

1. studiul formării cristalelor; cristalogeneză.