OK
X
congratula
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (fr. congratuler)
1.
a
felicita
pe
cineva
pentru
ceva
fericit
care
i
s-a
întâmplat.
2.
a
(se)
felicita
(reciproc);
a
face
schimb
de
complimente.
congratulant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f. (Transilv., înv.)
Etimologie: (fr. congratulant)
1.
(persoană)
care
congratulează.
congratulare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (congratula)
1.
acțiunea
de
a
(se)
congratula
și
rezultatul
ei;
congratulație,
felicitare
dăruită
cu
exuberanță.
congratulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. it. congratulazione, fr. congratulation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
congratula;
congratulare,
felicitare.
2.
cuvintele
cu
care
se
congratulează.
3.
(var.)
(înv.)
congratulațiune.
congratulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. it. congratulazione, fr. congratulation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
congratula;
congratulare,
felicitare.
2.
cuvintele
cu
care
se
congratulează.
3.
(var.)
(înv.)
congratulațiune.
congratulare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (congratula)
1.
acțiunea
de
a
(se)
congratula
și
rezultatul
ei;
congratulație,
felicitare
dăruită
cu
exuberanță.