Dictionar

alalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alalie)

1. imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; logoplegie.
 

paralalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paralalie)

1. tulburare a vorbirii constând în folosirea greșită a cuvintelor sau a silabelor.
 

alalic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. alalique)

1. I. referitor la alalie (incapacitate de a vorbi sau de a pronunța unele sunete).
2. II. suferind de alalie.
 

logoplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. logoplégie)

1. (med.) imposibilitate de a pronunța unele sunete sau cuvinte; incapacitatea de a vorbi; alalie.