Dictionar

mielină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. myéline)

1. substanță albă, moale, care formează teaca celulelor nervoase.
 

amielinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amyélinique)

1. (biol.) se referă la o fibră nervoasă lipsită de mielină.
2. (antonim) mielinic.
 

demielinizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. démyélinisation)

1. dispariție a tecii de mielină care înconjură cilindraxul unei fibre nervoase.
 

mielinizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. myelinisation)

1. acoperirea cu mielină a fibrelor nervoase.
 

neurilemă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Neurilemma)

1. (anat.) pătură membranoasă care înconjoară teaca de mielină a unei fibre nervoase; nevrilem.
2. (var.) nevrilemă.
 

mielinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. myélinique)

1. referitor la mielină (substanță grasă care formează învelișul anumitor fibre nervoase).
2. nerv ~ = nerv învelit într-o teacă de mielină.
3. (antonim) amielinic.