Dictionar

betulacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétulacées)

1. familie de plante dicotiledonate, cu flori unisexuate monoice, grupate în amenți: mesteacănul, arinul etc.
 

carpotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carpothèque)

1. (bot.) teaca sporilor, la alge.
 

COLEO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. coléo-, cf. gr. koleos „teacă, scoarță”)

1. „teacă, vagin; elitră”.
 

coleoptil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coléoptile)

1. frunză în formă de teacă, care învelește mugurașul embrionului la graminee.
 

coleoriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coléorhise)

1. țesut protector, în formă de teacă, de la vârful radiculei unor monocotiledonate.
 

denuda

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dénuder, lat. denudare)

1. a lăsa nud; a despuia.
2. a scoate învelitoarea, protecția etc. care acoperă un lucru; a dezveli, a descoperi.
3. a îndepărta tegumentele, teaca etc. care acoperă ceva.
4. (fig.) a îndepărta elementele și ornamentele de prisos; (a face) să-și piardă amploarea.