motoretă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (cf. it. motoretta)
Etimologie: (cf. it. motoretta)
1. motocicletă ușoară cu capacitate cilindrică mică, prevăzută cu roți mici și carenaj, joasă, cu platformă care permite un ghidaj așezat, cu picioarele paralele, iar trunchiul drept; scuter.