Dictionar

penicilină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pénicilline, engl. penicilin)

1. antibiotic din mucegaiuri, cu o puternică acțiune bacteriostatică și bactericidă asupra unor germeni din grupa cocilor.
 

penicilinază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pénicillinase)

1. enzimă produsă de unele bacterii, care distruge penicilina.
 

ampicilină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. ampicillin)

1. (farm.) antibiotic cu spectru larg din clasa beta-lactaminelor, care acționează asupra bacteriilor gram-pozitive și asupra anumitor bacterii gram-negative; penicilină semisintetică.
 

novocilină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (novo/caínă/ + /peni/cilină)

1. antibiotic penicilină și novocaină.
 

penicilinază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pénicillinase)

1. enzimă produsă de unele bacterii, care distruge penicilina.
 

penicilinorezistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pénicillino-résistant)

1. (despre microbi) care și-a pierdut sensibilitatea față de penicilină.
 

penicilinoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pénicillinothérapie)

1. tratament medical cu penicilină.