OK
X
punctator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (puncta + -tor)
1.
unealtă
de
oțel
cu
vârf
conic,
cu
ajutorul
căreia
se
marchează
piesele;
chernăr.
chernăr
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Kerner)
1.
(tehn.)
punctator.
2.
vârf
de
centrare
la
o
mașină-unealtă.
puncta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. pointer)
1.
a
însemna,
a
presăra
(o
suprafață)
cu
puncte.
2.
(tehn.)
a
marca
o
piesă
cu
ajutorul
punctatorului.
3.
(fig.)
a
sublinia,
a
scoate
în
evidență,
a
accentua.
4.
(sport)
a
obține
puncte
într-o
întrecere;
a
înregistra
punctele
unei
partide.