Dictionar

sertiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. sertir)

1. a ansambla, a fixa două piese tubulare prin deformarea plastică a pereților la capătul uneia dintre ele.
2. a fixa proiectilul în tubul cartușului.
3. a fixa o piatră prețioasă sau ornamentală într-o montură metalică prin îndoirea marginilor monturii.
 

desertiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déssertir)

1. a desface două piese sertizate.
2. a scoate din montură (o piatră prețioasă).
 

desertiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déssertir)

1. a desface două piese sertizate.
2. a scoate din montură (o piatră prețioasă).