bluetă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. bluette)
Etimologie: (fr. bluette)
1. (lit.) mică operă literară sentimentală și anodină.
2. (muz.) piesă muzicală instrumentală de scurtă durată, ușoară și nepretențioasă, marcată de sentimentalism; bagatelă.