Dictionar

campanulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campanule)

1. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel.
 

campanulacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campanulacées)

1. familie de plante dicotiledonate gamopetale: campanula.
 

campanulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. campanulé)

1. (despre flori) în formă de clopot, de clopoțel; campaniform.
 

campanulacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campanulacées)

1. familie de plante dicotiledonate gamopetale: campanula.
 

campanuliform, campanulat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT campanaceus; campaniformis; campanulatus
2. FR campanulé; campanulacé
3. EN campanulate; campanaceous; campaniform; bell-shaped
4. DE glockig; glockenförmig; glockenartig
5. RU колокольчaтый; колокольчaтовидный
6. HU harang alakú, harangszerű
 

campaniform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., it. campaniforme)

1. (botanică) care are forma unui clopot; campanulat.
2. (prin. anal.; arhitectură) care are forma unui clopot (inversat).