Dictionar

carotieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carottière)

1. sondeză pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (II).
2. aparat folosit pentru a face sondaje și a lua eșantioane din fundul oceanelor.
 

turbocarotieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. turbocarottière)

1. carotieră de construcție specială, care poate lucra la turații înalte caracteristice forajului cu turbina.
 

turbocarotieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. turbocarottière)

1. carotieră de construcție specială, care poate lucra la turații înalte caracteristice forajului cu turbina.