Dictionar

cefalograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. céphalographe)

1. instrument folosit în cefalografie, sau antropometrie, pentru înregistrarea grafică a dimensiunilor capului; cefalometru înregistrator.
 

cefalografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphalographie)

1. înregistrare diagramatică a volumului și formei capului.
2. descriere anatomică a capului.
 

electroencefalograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électro-encéphalographe)

1. aparat folosit în electroencefalografie.
 

encefalograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encéphalographe)

1. aparat în encefalografie.
 

ecoencefalogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échoencéphalogramme)

1. înregistrare a unui proces patologic intracranian, prin ecoencefalografie.
 

electroencefalograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électro-encéphalographe)

1. aparat folosit în electroencefalografie.
 

electroencefalogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électro-encéphalogramme)

1. diagramă obținută prin electroencefalografie.
 

encefalograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encéphalographe)

1. aparat în encefalografie.
 

encefalografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encéphalographie)

1. radiografie a encefalului cu ajutorul unor substanțe radioopace.
2. ~ gazoasă = pneumoencefalografie.
 

encefalogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encéphalogramme)

1. imagine obținută prin encefalografie.