Dictionar

chitină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chitine)

1. substanță organică asemănătoare cu celuloza, constituent al cuticulei (2).
 

chitină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT chitinum
2. FR chitine
3. EN chitin
4. DE Chitin
5. RU хитин
6. HU kitin
 

chitinos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chitineux)

1. care aparține chitinei; care este de natura chitinei; format din chitină.