Dictionar

activa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. activer)

1. intr. a desfășura o activitate intensă.
2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanță, un fenomen) să devină (mai) activ.
3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.
 

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.
 

administrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituții etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți de acțiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor.
 

arhistrateg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archistratège, gr. arkhistrategos)

1. (în Grecia antică) comandant suprem al armatei.
 

bundeswehr

Parte de vorbire:  s.n. (germanism)  
Etimologie: (germ. Bundeswehr)

1. armata națională a Republicii Federale Germania; nume dat armatei în Germania.
 

cartier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quartier)

1. parte a unui oraș, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.
2. comandament al unei mari unități militare.
3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.
4. loc unde este cantonată o armată; tabără.
5. porțiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.
6. porțiune a unei vergi, între bază și capătul ei.
7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.