OK
X
alpinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alpinisme)
1.
sport
în
ascensiuni
pe
culmi
muntoase
greu
accesibile.
ascensionist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. ascensionniste)
1.
cel
care
face
ascensiuni;
alpinist.
escaladă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. escalade)
1.
escaladare;
cățărare,
ascensiune.
2.
ramură
a
alpinismului
constând
din
ascensiuni
în
cursul
cărora
sportivul
se
cațără
prin
mijloace
proprii,
prize
și
reazeme
naturale
pe
care
i
le
oferă
stânca.
3.
(fig.)
creșterea
rapidă
în
intensitate,
în
amploare
a
unui
fenomen
social
etc.
piton 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. piton)
1.
piron
în
alpinism
în
ascensiunile
grele,
având
la
un
capăt
un
inel
prin
care
se
introduce
coarda.
refugiu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. refuge, lat. refugium)
1.
faptul
de
a
se
refugia;
timpul
petrecut
ca
refugiat.
2.
loc
de
scăpare,
de
adăpost
în
fața
unei
primejdii;
azil.
3.
(fig.)
consolare,
mângâiere.
4.
loc
izolat,
liniștit,
în
care
se
retrage
cineva.
5.
teritoriu
protejat
temporar
pentru
ocrotirea
unor
specii
de
animale,
păsări
sau
plante
în
anumite
perioade
ale
anului.
6.
loc
special
amenajat
în
mijlocul
unei
străzi
pentru
a
feri
pe
cetățeni
de
circulația
mașinilor.
7.
construcție
pe
munte,
mobilată
sumar,
destinată
să
găzduiască
pe
alpiniști
în
cursul
unei
ascensiuni.