Dictionar

craterizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. craterizzazione)

1. formare a unei scobituri în formă de crater pe anticatodul unui tub de radiații roentgen.
 

radioaterizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. radio-atterrissage)

1. aterizare în care avionul este dirijat cu ajutorul undelor electrotehnice.
 

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
 

aerodrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérodrome)

1. teren special amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor.
 

aeropurtat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. aéroporté)

1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.
2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.
 

altiport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altiport)

1. suprafață de aterizare special amenajată la mari înălțimi montane, în vederea practicării sporturilor de iarnă.
 

aterizaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atterrissage)

1. aterizare.
2. loc unde o navă poate să tragă la uscat.
 

aterizor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atterrisseur)

1. (aeronautică) dispozitiv plasat sub o aeronavă (retractabil în zbor) pe care se sprijină o aeronavă când se află la sol și care permite acesteia să decoleze și să aterizeze lin și fără riscuri; tren de aterizare.
2. (prin analogie) plutitoare care permit unui hidroavion să aterizeze lin pe apă.
3. (var.) aterisor.