Dictionar

auditoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auditoire, /2/ lat. auditorium)

1. asistență, public (la o conferință, la un curs etc.).
2. sală pentru audiții și pentru înregistrări fonice.
 

bis

Parte de vorbire:  adj. inv., adv., s., interj.  
Etimologie: (fr., lat. bis)

1. adj. inv., adv. (pe lângă un număr) a doua oară; repetat.
2. interj. exclamație prin care auditoriul solicită un artist, un ansamblu să repete un număr din program, o arie etc.
3. s. n. număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program.
 

cominație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commination, lat. comminatio, ameninţare)

1. figură retorică prin care oratorul sau un autor enunță, sub formă de avertisment la adresa auditoriului ori a unui personaj, o nenorocire inevitabilă.
 

comunicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communication, lat. communicatio)

1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.)
2. (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături.
3. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente.
 

discurs

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discours, lat. discursus)

1. expunere oratorică în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.; cuvântare.
2. expresie verbală a gândirii; cuvântare.
3. disertație, tratare a unui subiect de natură științifică sau literară; expozeu, tratat.
 

premuniție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prémunition, lat. praemunitio)

1. stare de imunitate la orice nouă infecție bacteriană sau virală a unui organism deja infectat.
2. figură de stil de ordin retoric constând într-o precauție menită să pregătească auditoriul față de ceea ce ar putea să-i displacă.
 

retoric, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)

1. adj. care aparține retoricii; de retor.
2. (peior.; despre stil) afectat, emfatic.
3. s. f. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență.
4. figură (de) ~ă = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și vigoare.
5. (peior.) declarație emfatică; afectare.