blendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blende, fr. blende)

1. sulfură naturală de zinc; sfalerit.
2. (fot.) diafragmă.
3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru.

hornblendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Hornblende, fr. hornblende)

1. alumosilicat natural de calciu, fier și magneziu, negru sau verzui, în rocile eruptive.

pehblendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pechblende, germ. Pechblende)

1. oxid natural de uraniu, radioactiv, negru ca smoala și lucios.

cleveit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cléveite)

1. pehblendă neagră-brună, care, prin încălzire, degajă heliu.

diafragmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

1. mușchi care desparte toracele de abdomen.
2. membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale.
3. placă subțire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2).
4. dispozitiv de închidere a unui recipient.
5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planșeu, placă.
6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă.
7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei.

granodiorit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. granodiorite)

1. rocă magmatică, intruzivă, asemănătoare granitului, din cuarț, feldspat, hornblendă.

hornblendit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hornblendite)

1. rocă granulară din hornblendă.

indiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indium)

1. metal alb-argintiu, moale, maleabil, asemănător cu aluminiul, care se găsește în blendă.

poloniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polonium)

1. element chimic radioactiv, asemănător cu telurul, care se găsește alături de radiu, în pehblendă.