diafragmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

1. mușchi care desparte toracele de abdomen.
2. membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale.
3. placă subțire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2).
4. dispozitiv de închidere a unui recipient.
5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planșeu, placă.
6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă.
7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei.

diafragma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diaphragmer)

1. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumină care trec printr-un sistem optic.

diafragmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diaphragmatique)

1. (anat.) referitor la diafragmă; care aparține diafragmei.
2. inel ~ = deschidere prin care vena cavă inferioară trece prin diafragmă.

diafragmatită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diaphragmatite)

1. (med.) inflamație a diafragmei; (înv.) diafragmită.

blendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blende, fr. blende)

1. sulfură naturală de zinc; sfalerit.
2. (fot.) diafragmă.
3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru.

diafragmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diaphragmatique)

1. (anat.) referitor la diafragmă; care aparține diafragmei.
2. inel ~ = deschidere prin care vena cavă inferioară trece prin diafragmă.

FREN(O)-, -frenie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. phrén/o/-, -phrénie, cf. gr. phren)

1. „membrană, diafragmă”.
2. „minte, inteligență, spirit”.

frenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phrénique)

1. referitor la diafragmă.
2. nerv ~ (și s. m.) = nerv motor al diafragmei.

frenită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phrénite)

1. (med.) inflamație a diafragmei (și a pleurei diafragmatice).

iris

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. iris)

1. s. n. curcubeu, spectru solar.
2. membrană colorată circulară a ochiului, așezată între cornee și partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă.
3. diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil.
4. s. m. plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene; stânjenel.