diafragmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

1. mușchi care desparte toracele de abdomen.
2. membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale.
3. placă subțire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2).
4. dispozitiv de închidere a unui recipient.
5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planșeu, placă.
6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă.
7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei.

olonom, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. holonom)

1. (mec.; despre legături) care are o expresie ce nu conține componentele vitezelor sau ale accelerațiilor.

relativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. relativité)

1. faptul de a fi relativ; relativism.
2. proprietate a fenomenelor, a mărimilor fizice de a depinde de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate.
3. teoria ~ății = teorie fizică potrivit căreia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atât mai mică cu cât vitezelor corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii în vid.

selsin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. selsyn)

1. mașină electrică de putere mică, pentru traducerea și transmiterea la distanță a deplasărilor sau a vitezelor unghiulare.

semicursieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (semi- + cursieră)

1. bicicletă cu pinion pentru schimbarea vitezelor.

transsonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transsonique)

1. (despre viteze) care face trecerea din domeniul sonic în cel supersonic.
2. (despre aparate, instalații) care servește la studiul experimental al vitezelor transonice.