OK
X
cantabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. cantabile, lat. cantabilis)
1.
melodios,
expresiv;
cu
ritm
moderat.
cantabile
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cantabile)
1.
adv.
(muz.)
cantabil.
2.
s.
n.
parte
dintr-o
lucrare
instrumentală
executată
în
acest
mod.
cantabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cantabilità)
1.
însușire
a
unei
piese
muzicale
de
a
avea
o
linie
melodică
expresivă.
2.
calitate
a
versurilor
de
a
fi
muzicale.
arie 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. aria)
1.
compoziție
vocală
rezervată
solistului,
cu
acompaniament
de
orchestră,
fragment
dintr-o
operă,
oratoriu,
cantată
etc.
2.
piesă
instrumentală
cu
caracter
cantabil.
barcarolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. barcarola, fr. barcarolle)
1.
gondolieră.
2.
piesă
vocală
sau
instrumentală
cantabilă,
cu
mișcare
ritmică
legănată,
asemănătoare
romanței.
cantabile
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cantabile)
1.
adv.
(muz.)
cantabil.
2.
s.
n.
parte
dintr-o
lucrare
instrumentală
executată
în
acest
mod.
cantilenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cantilena, fr. cantilène)
1.
cântec
liric
sau
epic
cu
caracter
grav
sau
sentimental.
2.
melodie
gravă,
sentimentală,
cu
caracter
cantabil,
liric.