canonic 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canonico, lat. canonicus)

1. preot catolic din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale.

capitul 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capitulo)

1. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș.
2. adunare a canonicilor.
3. adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține.

capitular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capitulaire)

1. referitor la capitul1, la canonici.
2. cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu.

carilon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carillon)

1. orologiu din turnul unor catedrale dintr-un grup de clopote.
2. instrument muzical la care se pot executa arii, cu ajutorul unor clopoței sau lame acordate la anumite tonuri.
3. piesă scrisă pentru un astfel de instrument.

jubeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jubé)

1. tribună transversală în formă de galerie, care se înalță între naos și cor, în unele catedrale gotice.

labirint 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

1. construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă.
2. grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști.
3. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere.
4. joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate.
5. joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal.
6. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri.
7. situație încurcată, fără ieșire.
8. dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza.
9. parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase.