cimentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cimenta)

1. acțiunea de a (se) cimenta; întărire cu ciment.
2. (fig.) întărirea, consolidarea legăturilor spirituale, a prieteniilor etc.
3. (med.) utilizarea unui ciment special pentru a uni părțile unui os rupt.
4. (stomatologie) utilizarea unui ciment sau adeziv pentru a restaura dinții ciobiți sau rupți.

brecie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Breccie, it. breccia)

1. rocă detritică rezultată prin cimentarea grohotișurilor, a sfărâmăturilor altor roci dure.

conglomerat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conglomérat)

1. rocă sedimentară detritică, formată prin cimentarea bolovănișurilor și pietrișurilor transportate de ape; conglomerație.
2. (tehn.) masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant.
3. (ec.) formă de monopol prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție.
4. (fig.) îngrămădire de lucrări, de aspecte diferite.

intarsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Intarsie, it. intarsio)

1. tehnică de ornamentare a mobilierului prin încrustarea în lemn a unor plăcuțe și fâșii din os, fildeș etc. sau din lemn de altă culoare; intarsiatură.
2. (stomatologie) ~ dentară = tip de obturație efectuată în cazul cavităților dentare foarte mari, sau când este necesar să se procedeze la reconstrucția anatomică exactă a unei părți a coroanei, sau când există necesități estetice deosebite: reconstrucția părții lipsă a dintelui este efectuată în laborator și aplicată ulterior pe suprafața dintelui rămasă printr-o tehnică adezivă sau cimentare.

mixer

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. mixer)

1. aparat electric, instalație care efectuează amestecarea unor materiale, produse alimentare.
2. amestecător hidraulic la prepararea laptelui de ciment pentru cimentarea sondelor.
3. dispozitiv care permite folosirea mai multor surse electroacustice.
4. (cinem.) pupitru de mixaj.

tuf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tuf)

1. rocă poroasă, ușoară, formată prin cimentarea cenușilor vulcanice.

litificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl., fr. lithification)

1. (geol.) procesul geologic care transformă sedimentele în roci sedimentare prin compactare și cimentare.