extern, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. externe, lat. externus)
Etimologie: (fr. externe, lat. externus)
1. adj. aflat în afară, din afară; exterior.
2. politică ~ă = politica unui stat față de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor.
3. (despre medicamente) care se administrează la suprafața corpului.
4. s. m. f. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii.
5. student în medicină practicant într-o clinică.