Dictionar

flexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flexion, lat. flexio)

1. încovoiere, îndoire; mlădiere.
2. totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale.
 

anteflexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiflexion)

1. flexiune în direcția înainte a unui organ, a unei părți dintr-un organ.
 

deflexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déflexion)

1. stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii.
2. deviere a curentului unui fluid, a unui fascicul de radiații din direcția inițială.
 

genuflexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. génuflexion)

1. îndoire a genunchilor.
 

inflexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inflexion, lat. inflexio)

1. modificare a înălțimii unui sunet, a timbrului unei vocale; schimbare bruscă a vocii, a accentului; modulație (2).
2. îndoire, curbare.
3. ~ osoasă = incurbare osoasă.
4. (mat.) schimbare de sens a concavității unei curbe plane.
 

retroflexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétroflexion)

1. (med.) îndoire spre înapoi a unui organ.
 

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
 

accent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii.
2. semn grafic care indică această intonație.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
6. (fig.) importanță.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
 

anteflexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiflexion)

1. flexiune în direcția înainte a unui organ, a unei părți dintr-un organ.
 

antetracțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antétraction)

1. (med.) flexiune a corpului spre înainte provocată de contracția mușchilor abdominali.
 

cambre

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cambré)

1. exercițiu gimnastic, din mișcări de flexiune și de extensiune ale trunchiului, executate în tempo lent, din diferite poziții, și coordonate cu mișcări ale brațelor și picioarelor.
 

charleston

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. charleston)

1. dans american de perechi împrumutat din folclorul negrilor, cu mișcări foarte repezi, prin flexiunea părții de jos a picioarelor; melodia corespunzătoare.
2. talger ~ = talger (cinel) dublu, acționat cu piciorul de către baterist, în orchestra de jaz.
3. croială specială de pantaloni.