Dictionar

revelator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. révélateur, lat. revelator)

1. adj. care revelează.
2. s. n. developator.
 

antivoal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anti-voile)

1. substanță care se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în procesul de developare.
 

atomal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Atomal, n. com.)

1. revelator fotografic pentru granulație foarte fină.
 

developator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. développateur)

1. reactiv chimic folosit la developare; developant (1); revelator.
2. substanță care sintetizează direct pe fibra unei țesături anumiți coloranți.
 

diaminofenol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diaminophénol)

1. derivat al pirogalolului, al cărui clorhidrat este folosit ca revelator în fotografie.
 

hidrochinonă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hydroquinone)

1. substanță organică cristalină (difenol), obținută prin reducerea chinonei, utilizată ca reactiv analitic și revelator fotografic.
 

intuiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione)

1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare.
2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate.
3. pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme.
4. inspirație, presentiment.