conținut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contenu)

1. ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient.
2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esențiale care caracterizează și condiționează existența și schimbarea unui obiect sau fenomen.
3. (log.) totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni; comprehensiune (2).
4. fondul de idei și afectiv, semnificațiile, mesajul unei opere de artă.
5. cuprinsul unei cărți, reviste etc.; sumar.
6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei mașini de calculat.

cotă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație.
3. contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el.
4. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen.
10. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.

cover-girl

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cover-girl)

1. fată tânără, frumoasă, care pozează pentru copertele revistelor.

cronicar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cronică + -ar)

1. autor de cronici (1).
2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2).

editor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éditeur, lat. editor)

1. s.m.f. persoană, societate care editează cărți, reviste etc.
2. persoană care pregătește publicarea unor texte, o emisiune de televiziune etc.
3. cel care efectuează editarea programelor pe un ordinator.
4. s.n. (inform.) parte a unui calculator care face editarea programelor.

efemerotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. effemeroteca)

1. colecție de ziare, reviste și alte publicații periodice tipărite; hemerotecă.