Dictionar

senzualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sensualité)

1. înclinare către plăcerile trupești; senzualism (2), erotism.
 

carnalitate

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (it. carnalità)

1. înclinare spre plăcerile carnale (trupești); senzualitate.
2. (filosofie) natura carnală a omului ca ființă simțitoare și muritoare.
 

lascivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lascivité, lat. lascivitas)

1. caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre plăceri senzuale; senzualitate.
 

lubricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lubricité, lat. lubricitas)

1. senzualitate excesivă; lascivitate.
 

platonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. platonique)

1. referitor la filosofia lui Platon, în special la idealismul platonician; referitor la platonism; platonian.
2. (prin ext.) care are un caracter ideal, pur, spiritualizat, lipsit de orice senzualitate.
3. (despre manifestări, reacții etc.) care rămâne fără efect; abstract, formal.
4. dragoste ~ă = iubire care exclude relațiile carnale.
5. (antonime) carnal, concret, material.
 

senzual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sensuel, lat. sensualis)

1. (despre oameni; și s.) înclinat spre plăcerile trupești.
2. (adv.) care trădează senzualitate.
 

senzualism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sensualisme, it. sensualismo)

1. concepție gnoseologică potrivit căreia senzația ar fi unica sursă a cunoașterii.
2. doctrină care consideră plăcerea simțurilor drept motor al fiecărei acțiuni; senzualitate.