OK
X
carnalitate
Parte de vorbire:
s.f. (rar)
Etimologie: (it. carnalità)
1.
înclinare
spre
plăcerile
carnale
(trupești);
senzualitate.
2.
(filosofie)
natura
carnală
a
omului
ca
ființă
simțitoare
și
muritoare.
epicurian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. épicurien)
1.
I.
care
se
referă
la
doctrina
filozofică
a
lui
Epicur
(sau
epicurism);
care
ține
de
doctrina
lui
Epicur
(sau
epicurism);
epicureic,
epicureu.
2.
care
se
dedică
plăcerilor
mesei,
plăcerilor
carnale;
care
se
caracterizează
prin
căutarea
plăcerilor.
3.
care
invită
la
plăceri.
4.
școală
~ă
=
curent
filosofic
al
cărui
obiectiv
principal
este
atingerea
fericirii
prin
satisfacerea
doar
a
dorințelor
„naturale
și
necesare”;
epicurism.
5.
II.
adept
al
epicurismului;
epicureic,
epicureu.
6.
(fam.)
om
înclinat
spre
plăceri;
senzual.
7.
(antonime)
jansenist,
stoic.
metresă
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. maîtresse)
1.
femeie
cu
care
un
bărbat
are
relații
carnale
în
afara
căsătoriei;
amantă,
(pop.)
ibovnică.
platonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. platonique)
1.
referitor
la
filosofia
lui
Platon,
în
special
la
idealismul
platonician;
referitor
la
platonism;
platonian.
2.
(prin
ext.)
care
are
un
caracter
ideal,
pur,
spiritualizat,
lipsit
de
orice
senzualitate.
3.
(despre
manifestări,
reacții
etc.)
care
rămâne
fără
efect;
abstract,
formal.
4.
dragoste
~ă
=
iubire
care
exclude
relațiile
carnale.
5.
(antonime)
carnal,
concret,
material.
sex
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. sexe, lat. sexus)
1.
ansamblu
de
caracteristici
morfologice
și
fiziologice
care
diferențiază
organismele
animale
și
vegetale
în
masculi
și
femele.
2.
fiecare
dintre
cele
două
categorii
de
oameni
și
de
animale
astfel
diferențiate.
3.
(la
animale)
ansamblu
de
caractere
fizice
(identice
sau
similare
cu
cele
ale
oamenilor)
care
diferențiază,
la
o
specie,
indivizii
masculi
și
femeli
și
care
permit
reproducerea.
4.
(la
animale)
ansamblu
de
caractere
corporale
externe
care
diferențiază
masculul
și
femela.
5.
(la
animale)
organe
de
reproducere.
6.
(la
plante)
ansamblu
de
caractere
care
disting
organele
sau
elementele
de
reproducere
mascule
(anterele,
anteridiile
etc.)
și
femele
(pistilele,
ovarele
etc.)
sau
plantele
care
poartă
aceste
organe.
7.
(la
om)
ansamblu
de
elemente
celulare,
organice,
hormonale
etc.,
care
diferențiază
bărbații
și
femeile
și
care
le
permit
să
se
reproducă.
8.
(la
om)
conformație
specifică
care
face
posibilă
distingerea
bărbatului
și
femeii
prin
semne
fizice
externe
(caracteristici
sexuale
primare
și
secundare).
9.
(la
om)
organele
genitale
externe
implicate
în
actul
sexual
și
procreație
(penis
și
testicule;
vulva).
10.
(prin
anal.)
ceea
ce
evocă
diferențele
morfologice
ale
bărbatului
și
femeii,
masculului
și
femelei
(ex.
desenul
este
sexul
masculin
al
artei…).
11.
calitatea
masculinității
sau
feminității
atribuite
unui
individ
în
conformitate
cu
un
set
de
criterii
fizice,
psihologice,
comportamentale,
sociale
(ex.
slăbiciunea
sexului
ei).
12.
(prin
anal.)
ceea
ce
evocă
diferențele
mentale
dintre
bărbat
și
femeie.
13.
(mai
ales
la
pl.)
toate
persoanele
aparținând
aceluiași
sex.
14.
ceea
ce
este
relativ
la
relațiile
carnale
ale
sexelor,
la
activitatea
sexului
ca
organ
al
plăcerii;
erotism,
libidou,
senzualitate.
15.
(fam.)
raport
sexual;
act
sexual;
împerechere;
sexualitate.
16.
al
doilea
~
=
sex
feminin,
feminitate,
condiție
a
femeilor.
17.
al
treilea
~
=
homosexualitate.
18.
~ul
tare
(sau
viril)
=
bărbații.
19.
~ul
slab
(sau
frumos)
=
femeile.
20.
~
legal
=
sex
care
este
declarat
la
naștere
și
care
apare
în
registrul
stării
civile.
21.
fără
~
=
fără
un
semn
exterior
vizibil
de
masculinitate
sau
feminitate.