OK
X
actograf
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actographe)
1.
aparat
pentru
măsurarea
automată
a
activității
ritmice
comportamentale
a
animalelor.
autoobserva
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. autoobserver)
1.
refl.
a-și
observa
propriile
acțiuni,
manifestări
comportamentale,
idei,
trăiri
afective.
idiosincrasie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. idiosyncrasie)
1.
predispoziție
a
cuiva
de
a
reacționa
într-un
anumit
fel
la
unele
alimente,
medicamente
et
cetera;
(prin
ext.)
aversiune
față
de
ceva.
2.
(psihologie)
ansamblu
de
caracteristici
specifice
fiecărui
individ
(psihice,
comportamentale,
fizice),
care
îl
deosebesc
de
ceilalți
și
care
îi
determină
modul
particular
de
a
reacționa
la
mediul
său
și
la
agenții
externi;
comportament
particular
sau
personalitate
psihică
specifică
fiecărui
individ.
3.
(farmacologie)
dispoziția
particulară
a
unui
individ
de
a
răspunde
la
un
tratament,
numită
și
reacție
idiosincrasică.
4.
(psihologie)
dispoziția
umană
de
a
experimenta
diferit,
în
funcție
de
individ,
o
impresie
exterioară
sau
senzorială.
5.
(lingvistică)
tendința
de
a
folosi
un
anumit
lexic,
în
funcție
de
starea
de
spirit,
pentru
exprimarea
într-o
anumită
limbă.
6.
(var.)
idiosincrazie.
sex
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. sexe, lat. sexus)
1.
ansamblu
de
caracteristici
morfologice
și
fiziologice
care
diferențiază
organismele
animale
și
vegetale
în
masculi
și
femele.
2.
fiecare
dintre
cele
două
categorii
de
oameni
și
de
animale
astfel
diferențiate.
3.
(la
animale)
ansamblu
de
caractere
fizice
(identice
sau
similare
cu
cele
ale
oamenilor)
care
diferențiază,
la
o
specie,
indivizii
masculi
și
femeli
și
care
permit
reproducerea.
4.
(la
animale)
ansamblu
de
caractere
corporale
externe
care
diferențiază
masculul
și
femela.
5.
(la
animale)
organe
de
reproducere.
6.
(la
plante)
ansamblu
de
caractere
care
disting
organele
sau
elementele
de
reproducere
mascule
(anterele,
anteridiile
etc.)
și
femele
(pistilele,
ovarele
etc.)
sau
plantele
care
poartă
aceste
organe.
7.
(la
om)
ansamblu
de
elemente
celulare,
organice,
hormonale
etc.,
care
diferențiază
bărbații
și
femeile
și
care
le
permit
să
se
reproducă.
8.
(la
om)
conformație
specifică
care
face
posibilă
distingerea
bărbatului
și
femeii
prin
semne
fizice
externe
(caracteristici
sexuale
primare
și
secundare).
9.
(la
om)
organele
genitale
externe
implicate
în
actul
sexual
și
procreație
(penis
și
testicule;
vulva).
10.
(prin
anal.)
ceea
ce
evocă
diferențele
morfologice
ale
bărbatului
și
femeii,
masculului
și
femelei
(ex.
desenul
este
sexul
masculin
al
artei…).
11.
calitatea
masculinității
sau
feminității
atribuite
unui
individ
în
conformitate
cu
un
set
de
criterii
fizice,
psihologice,
comportamentale,
sociale
(ex.
slăbiciunea
sexului
ei).
12.
(prin
anal.)
ceea
ce
evocă
diferențele
mentale
dintre
bărbat
și
femeie.
13.
(mai
ales
la
pl.)
toate
persoanele
aparținând
aceluiași
sex.
14.
ceea
ce
este
relativ
la
relațiile
carnale
ale
sexelor,
la
activitatea
sexului
ca
organ
al
plăcerii;
erotism,
libidou,
senzualitate.
15.
(fam.)
raport
sexual;
act
sexual;
împerechere;
sexualitate.
16.
al
doilea
~
=
sex
feminin,
feminitate,
condiție
a
femeilor.
17.
al
treilea
~
=
homosexualitate.
18.
~ul
tare
(sau
viril)
=
bărbații.
19.
~ul
slab
(sau
frumos)
=
femeile.
20.
~
legal
=
sex
care
este
declarat
la
naștere
și
care
apare
în
registrul
stării
civile.
21.
fără
~
=
fără
un
semn
exterior
vizibil
de
masculinitate
sau
feminitate.
masifica
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (cf. fr. massifier, it. massificare)
1.
a
face
să
devină
un
fenomen
de
masă,
a
da
un
caracter
de
masă
(la
ceva).
2.
a
da
o
dimensiune
de
masă
unei
activități
rezervate
inițial
unei
elite.
3.
a
aduce
membrii
unei
societăți
către
modele
comportamentale
uniforme
și
de
nivel
scăzut.
codependență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. codépendance)
1.
(psihologie)
tulburări
psihologice
și
comportamentale
care
afectează
apropiații
unei
persoane
dependente
(de
droguri,
alcool
etc.).