talent
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. talent, lat. talentum)
Etimologie: (fr. talent, lat. talentum)
1. aptitudine, capacitate particulară, abilitate, naturală sau dobândită, de a reuși în societate, într-o activitate dată sau într-un anumit domeniu; (prin ext.) cel care are o asemenea aptitudine.
2. vânător de ~e = persoană însărcinată cu recrutarea persoanelor ale căror talente sau abilități sunt foarte greu de găsit.