univoc,
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. univoque, lat. univocus)
Etimologie: (fr. univoque, lat. univocus)
1. (despre cuvinte, expresii) care are un singur sens sau păstrează același sens în orice context.
2. rimă ~ă = rimă care constă din repetarea aceluiași cuvânt.
3. (mat.; despre elementele unei mulțimi) care corespunde unui singur element din altă mulțime.