Dictionar

vest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. West)

1. punct cardinal opus estului; apus; occident.
 

nord-vest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Nordwest)

1. punct cardinal secundar, la egală distanță de nord și de vest.
 

sud-vest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sud-ouest)

1. punct cardinal secundar, între sud și vest.
 

vestă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. veste)

1. jachetă scurtă, fără guler și fără mâneci.
 

vestală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vestale, lat. vestalis)

1. (la romani) preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia.
2. femeie virtuoasă.
 

vestalii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vestalies, lat. vestalia)

1. (ant.) serbări în cinstea zeiței Vesta, celebrate de romani la 15 iunie.
 
 
 

adaptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. adaptif)

1. care privește, care realizează adaptarea la mediu; adaptativ.
 
 

aeroscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy)

1. investigare a condițiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului.
 

aflictiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afflictif)

1. (despre pedepse) care lovește direct pe cel care suferă.
 

agitatoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. agitatorisch)

1. care are caracter de agitație.
2. care servește sau se referă la agitație.
3. care aparține agitației sau agitatorului.