OK
X
robust; viguros
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
robustus
2.
FR
forte;
robuste;
vigureux
3.
EN
robust;
vigurous
4.
DE
kräftig;
robust;
stämmig
5.
RU
мощный
6.
HU
erős,
erőteljes
viguros, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vigoureux)
1.
plin
de
vigoare,
puternic.
balzacianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (balzacian + -ism)
1.
ceea
ce
este
specific
operei
balzaciene,
care
configurează
un
vast
și
viguros
tablou
al
societății
franceze
sub
Restaurație,
sesizând
raporturile
social-economice
existente
în
cadrul
capitalismului
premonopolist.
2.
imitație
a
operei
lui.
bernardin 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bernhardiner)
1.
câine
de
talie
mare,
viguros
și
musculos,
alb
cu
pete
roșii,
dresat
special
pentru
salvarea
drumeților
rătăciți
în
munți;
saint-bernard.
culturism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. culturisme)
1.
ramură
a
culturii
fizice
care
urmărește
dezvoltarea
unui
corp
sănătos,
viguros
și
puternic,
cu
o
musculatură
armonioasă
și
bine
proporționată,
printr-un
sistem
complex
de
exerciții.
învigora
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. invigorare)
1.
a
(se)
face
viguros;
a
(se)
însănătoși.
pesante
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. pesante)
1.
(muz.)
apăsat,
viguros,
ferm
și
cu
greutate.
placa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. plaquer)
1.
a
acoperi
cu
un
strat
de
metal
subțire
un
alt
metal.
2.
a
furnirui
(mobile)
cu
lemn
scump.
3.
a
aplica
o
foaie
de
material
rigid
pe
un
obiect.
4.
a
apăsa
cu
forță
pe
un
lucru;
a
insista.
5.
(rugbi)
a
opri
un
adversar
să
pătrundă
către
buturile
proprii,
imobilizându-l
cu
mâinile.
6.
(muz.)
a
executa
viguros,
deodată,
la
pian,
toate
notele
unui
acord.
7.
(av.)
a
ateriza
pe
verticală.