Dictionar

impartajabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impartageable)

1. care nu poate fi împărțit, partajat.
2. care este indivizibil, neîmpărțibil.
3. (antonim) partajabil.
 

împărtăliște

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (împărțeală + -iște)

1. acțiunea de a împărți și rezultatul ei; împărțire.
 

împărtășire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. împărtăși)

1. acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire.
2. (rar) comunitate (de idei, sentimente etc.).
3. (var.) împărteșire.
 

imparțial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impartial)

1. nepărtinitor, obiectiv.
 

imparțialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impartialité)

1. calitatea de a fi imparțial; nepărtinire, obiectivitate.
 

adept, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adepte, lat. adeptus)

1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.
 

armonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)

1. bazat pe principiile armoniei; armonios.
2. sunete ~ce (și s. f.) = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație ~ă = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport.
 

avifaună

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avifaune)

1. totalitatea speciilor de păsări dintr-o regiune dată; grup compus din păsări, din aceeași specie sau din specii diferite, care împart același ecosistem.
 

bazilică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărțit prin șiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.
2. biserică din primele secole ale creștinismului, după planul bazilicilor romane.
3. biserică catolică de mari proporții.
 

biloculare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. biloculation)

1. deformare patologică a unui organ anatomic, care se împarte în două loji.
 

birr

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. birr)

1. unitatea monetară a Etiopiei din 1931, împărțită din 1944 în 100 santime (centime).