OK
X
infatigabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. infatigable)
1.
care
nu
poate
fi
obosit
de
muncă,
de
durere;
care
nu
obosește
niciodată,
plin
de
zel,
neobosit.
infatigabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (infatigabil + -itate)
1.
rezistență
crescută
la
oboseală.
2.
caracterul
unei
persoane
infatigabile.
3.
(antonim)
fatigabilitate.
fatigabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. fatigabilité)
1.
(tendință
spre)
oboseală.
2.
condiție
medicală
în
care
oboseala
este
ușor
indusă.
3.
(psih.)
caracteristică
a
individului
privind
gradul
de
rezistență
la
oboseală.
4.
(antonim)
infatigabilitate.
infatigabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (infatigabil + -itate)
1.
rezistență
crescută
la
oboseală.
2.
caracterul
unei
persoane
infatigabile.
3.
(antonim)
fatigabilitate.