vârfuit, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (vb. vârfui)
Etimologie: (vb. vârfui)
1. care este prelungit în formă de vârf, cu vârf.
2. care are capătul ascuțit, țuguiat.
3. (despre recipiente etc.) care este umplut până sus, până la refuz.