Dictionar

Rezultate principale (Refuz.):

Refuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. refus)

1. faptul de a refuza; neacceptare, respingere.

2. până la ~ = atât încât nu este loc pentru mai mult.

3. material rămas după cernere într-un ciur, într-o sită.

4. deficiență în funcționarea unui sistem tehnic.

5. (metal.) defect de turnare prin producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit.


Rezultate secundare (Refuz.):

Refuza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. refuser)

1. tr. a nu primi, a nu accepta, a respinge.

2. a nu da (ceva ce ţi s-a cerut).

3. a se priva de, a renunţa la ceva.

4. refl. a se sustrage, a se eschiva.

5. intr. (mar.; despre vânt) a se roti spre prora navei.


Refuzabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. refusable)

1. care se poate refuza; care merită fie refuzat.

2. (anton.) irefuzabil.


Ablacta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.

2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.

3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.


Abzice

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după germ. absagen)

1. a nu admite, a refuza, a dezaproba.


Avar, -ă

Parte de vorbire: adj. (adesea subst.)
Origine: (fr. avare, lat. avarus)

1. (persoană) care nu cu ușurință un lucru, care este foarte econom; zgârcit, calic.

2. care arată avariție; care are sau strânge bani și refuză să-i cheltuiască, chit se lipsește de cele necesare.

3. (anton.) cheltuitor, darnic.


Cool

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. coll/jazz/)

1. (muz.) stil în jazul modern caracterizat printr-o interpretare interiorizată, reţinută, cu sonorităţi puţin vibrate, aproape detimbrate, cu o frază relaxată, refuzând orice efuziune afectivă sau temperamentală.


Declina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décliner, lat. declinare)

1. tr. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale.

2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-şi asuma o sarcină, o funcţie etc.

3. a-şi ~ competenţa = a nu-şi recunoaşte competenţa (autoritatea, capacitatea de a se pronunţa într-o problemă); a-şi ~ orice răspundere = a nu-şi asuma răspunderea.

4. a nu recunoaşte, a nu admite ceva.

5. a-şi ~ numele, calitatea = a-şi spune numele, calitatea; a se prezenta.

6. intr. (despre aştri) a coborî către asfinţit, a apune.

7. (fig.) a decădea, a fi în declin; a-şi pierde vigoarea, importanţa.


Denega

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. denegare)

1. a nega, a tăgădui; a refuza.