refuz
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. refus)
Etimologie: (fr. refus)
1. faptul de a refuza; neacceptare, respingere.
2. până la ~ = atât încât nu este loc pentru mai mult.
3. material rămas după cernere într-un ciur, într-o sită.
4. deficiență în funcționarea unui sistem tehnic.
5. (metal.) defect de turnare prin producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit.