estimatoriu, -ie
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. estimatoire)
Etimologie: (fr. estimatoire)
1. care vizează să estimeze ceva; care conține o estimare; estimativ.
2. care se referă la estimare, la actul de a estima, de a determina valoarea, prețul unui bun sau obiect; care se referă la faptul de a evalua un număr, o mărime, o calitate; estimativ.