OK
X
recrimina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. récriminer)
1.
a
răspunde
unor
acuzații
sau
injurii
prin
altele;
a
reproșa;
a
acuza.
recriminatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. récriminatoire)
1.
care
conține
o
recriminare.
lamentație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. lamentation, lat. lamentatio)
1.
acțiunea
de
a
se
lamenta
și
rezultatul
ei;
lamentare.
2.
plângere
puternică
și
prelungită,
uneori
de
natură
religioasă
și
rituală,
prin
care
se
deplânge
o
nenorocire
publică
sau
personală.
3.
(prin
ext.)
plângere
lungă
amară
și
vie
care
exprimă
ciudă,
regret,
recriminare
etc.
4.
(prin
analogie)
plâns,
zgomot
plângăcios
(emis
de
un
animal
sau
de
un
lucru).
5.
(var.
înv.)
lamentațiune,
lamentăcie.
recriminatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. récriminatoire)
1.
care
conține
o
recriminare.