aplica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. appliquer, lat. applicare)

1. tr. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva.
2. a pune în practică.
3. a administra (un tratament medical).
4. a raporta un principiu general la ceva.
5. refl. (rar) a se dedica, a se consacra.

dantela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. danteler)

1. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă.

depozita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. depositare)

1. tr. a pune (ceva) în depozit.
2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat.
3. refl. a se sedimenta.

lamentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. lamentation, lat. lamentatio)

1. acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; lamentare.
2. plângere puternică și prelungită, uneori de natură religioasă și rituală, prin care se deplânge o nenorocire publică sau personală.
3. (prin ext.) plângere lungă amară și vie care exprimă ciudă, regret, recriminare etc.
4. (prin analogie) plâns, zgomot plângăcios (emis de un animal sau de un lucru).
5. (var. înv.) lamentațiune, lamentăcie.

miniaturiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. miniaturiser)

1. a da (unui lucru) dimensiuni miniaturale; (p. ext.) a reda în proporții reduse.

rațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. ratio)

1. facultate a omului de a cunoaște, operând cu noțiuni, judecăți, raționamente, de a pătrunde dincolo de aparențele lucrurilor și fenomenelor; judecată, gândire; inteligență.
2. motiv, cauză, justificare, temei.
3. ~ de stat = teorie politică și diplomatică potrivit căreia interesele generale primează asupra oricăror considerente de drept sau morală.
4. ~ a de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică existența (unui lucru).
5. scop, țel.