Dictionar

remarcabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. remarquable)

1. demn de remarcat; deosebit, însemnat; valoros.
 

antologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthologique)

1. de antologie.
2. (fig.) remarcabil, memorabil, reprezentativ.
 

brio

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it., fr. brio)

1. (muz.) execuție cu multă vioiciune, veselie.
2. (loc. adv.) cu ~ = în mod remarcabil, strălucit.
 

considerabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. considérable)

1. însemnat, remarcabil, (foarte) mare.
 

distins, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (distinge)

1. remarcabil, deosebit, eminent.
2. plin de distincție; elegant, grațios, strălucitor (în purtări, în ținută).
 

eminent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éminent, lat. eminens, dominant)

1. care se distinge prin calități deosebite; remarcabil, excelent, excepțional.
 

florilegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. florilegio, fr. florilège)

1. culegere de extrase literare; antologie.
2. selecție de lucruri remarcabile.