Dictionar

sacrum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. sacrum)

1. os triunghiular la partea inferioară a coloanei vertebrale, care împreună cu oasele pelviene formează bazinul.
 

iliosacral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. illiosakral)

1. referitor la regiunea iliacă și a osului sacrum; sacroiliac.
 

lombosacrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lombosacré)

1. referitor la a cincea vertebră lombară și la sacrum.
 

sacral, -ă (1)

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. sakral)

1. (anat.) care ține de sacrum, privitor la sacrum; sacrat.
2. (anat.) vertebră ~ă = os care constituie sacrumul.
 

sacrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sacré)

1. relativ la divin, la religios; sacru.
2. (religie) care a fost trecut în rândul sfinților; sfințit.
3. (anat.) care ține de sacrum, privitor la sacrum; sacral.
 

sacroiliac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sacro-iliaque)

1. (anat.) referitor la sacrum și osul iliac; iliosacral.
 

sacrolombar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sarco-lombaire)

1. referitor la sacrum și la vertebrele lombare.